Obsesii

M-am apucat sa citestc o carte. E vorba de recomandarea Nebuneidelegat: "Calaul dragostei".
Initial am zis ca o sa o dezbatem putin dupa ce o termin, dar in seara asta mi s-au aprins cam multe beculete. Ca sa nu mi se arda generatorul, am sa incep cu incalceala mea de idei si intrebari.

Pana acum, e vorba despre obsesii. Imi dau seama ca obsesia e o forma de autism.
Pur si simplu te concentrezi pe o fantasma erotica, profesionala etc si pierzi contactul cu lumea din jurul tau - lucru sustinut si de doctorul din carte.
Thelma in schimb, nu e constienta de automutilarea ei.

Acum am o dilema: ce e mai bolnav oare? Sa refuzi complet adevarul sau sa constientizezi ca totul e o minciuna si sa continui?
Am vrut sa cunosc un om in perioada asta - nu m-a lasat - dar,  cat am ciupit eu din bagajul lui, mi-am dat seama ca are o colectie de obsesii care nu numai ca nu il lasa sa se bucure de ce are in fata, in farfurie, pe fundal, dar ii  controleaza si actiunile viitoare. Omul pare sa caute alta manie continuu.

Trebuie sa nu intru in iadul asta. Desi, sincer, imi mai frig talpile uneori. Tu mi le-ai mai racorit cateodata si iti multumesc.
Chiar si munca asta. Nu e ok sa ies din corporatie si cand stau in cada si beau un pahar de vin, sa ma gandesc cum sa rezolv nu stiu ce bug.

Oare ce o sa se mai intample? Cred ca Thelma o sa il faca pe terapeut sa se indragosteasca si sa devina un zombi ca ea.

Adelina, poezia Obsesii  de Bacovia iti ring a bell cumva?

Straine, cum te simti cand asisti la discutiile dintre mine si prietena mea?

Hai ca te-am zapacit. Revin cand o mai iau razna sinapsele mele.

Pur si simplu,

Raluca.

Ma intamplu

Iubita mea,

Eu m-am plictisit dupa faza a doua din "Despre relatii".
Job, munca, treburi de casnice si fiecare lucru ordinar facut impreuna..toata melodia asta pusa pe repeat mi-a dat shut down la sistemul de "cum ar trebui sa fie".

Am ales sa nu mai traiesc in basme si sa ma accept ca o punga de organe organizate de un creier narcisist. "De ce?" - nu e intrebarea potrivita.
Pentru ca pot si viata e a naibii de imprevizibila.

Azi savurez un pahar de demisec rosu si ma gandesc ce loc din lume  urmeaza sa explorez, in care carte ma voi regasi, cu ce piesa de teatru sa imi hranesc monstrul infometat dupa cultura si cine este omul frumos pe care am sa il cunosc.

Nu simt nevoia sa dau socoteala, sa ma explic. Sunt un om liber si asa am sa raman mereu.
Te tin la curent.

Scuze, straine! Am fost nepoliticioasa.
Numele meu e Raluca,

Incantata.