luni, 17 noiembrie 2014

De ce ai atatea asteptari??

Din umila mea experienta de viata, mi-am dat seama ca toti traim intr-o lume a asteptarilor si ma intreb de ce trebuie sa ne complicam in halul asta.

Hai sa luam pe rand cateva situatii.

Sa zicem ca e ziua ta. De ce te astepti sa te sun si sa iti incant auzul cu un banal "la multi ani"?
Accepta ca pentru mine cifra aia nu inseamna nimic. E poate doar o zi de luni. Nu mai bine imi spui ceva ca: "Hey, maine e ziua mea. Hai sa bem ceva - simt nevoia sa sarbatoresc."
Asa mi-as aminti si eu si ne-am bucura impreuna. Chiar sunt de lepadat ca nu tin minte ziua in care ai renuntat tu la placenta?

Next. Sa zicem ca ma vezi la birou. Instant iti faci un tipar in mintea ta. Apoi, ai sansa sa ma vezi intr-o zi normala, departe de business si, in loc sa faci diferenta intre partea mea profi si cea umana, te astepti sa fiu acelasi robot. Toti avem un ficat si un sistem nervos care se debusoleaza dupa ceva alcool. E chiar asa greu de crezut? Partea cea mai amuzanta e ca te astepti ca eu sa tin cumva cont de entitatea ta.

E weekend. Vrei sa te detasezi cumva de toata monotonia saptamanii dar nimeni nu te scoate in oras. Prietenii tai au iesit si nu te-au chemat. Te asteptai sa te sune, nu? Hai sa fim seriosi. De ce nu ii intrebi daca poti sa mergi? Si daca refuza, care e problema? Asta nu ii mai face prieteni? Nu..fiecare are motivele lui. Fa lucruri sa se intample.

Eu am facut asta saptamana trecuta. Am dansat si am cunoscut oameni frumosi, fara sa ma gandesc..vai...ce urat din partea prietenilor mei ca nu si-au aruncat problemele pe geam ca sa vina cu mine.

Si acum sa vorbim despre cel mai sensibil subiect. Cum vrei tu sa isi dea seama un barbat/femeie ce e in mintea ta? Fiecare se manifesta in felul lui. Cum sa te astepti ca nu stiu ce gest sa insemne ceva?
Poate nici nu a bagat de seama omu'.

Ai auzit de Divide et Impera? Nu ma apuc sa iti zic semnificatia din latina sau pe cea din lumea programatorilor. Ideea e ca nu exista nimic complicat in lumea asta a noastra, ci multe lucruri simple.
Eu ma intamplu de ceva vreme si cred ca si tu ai putea macar sa incerci.

Intreaba, cand ai indoieli.



Raluca.




vineri, 14 noiembrie 2014

Dar din dar se face Rai.

                Nu stiu cum sunteti voi, dar eu - cel putin de cand sunt mama - sunt foarte impresionabila cand vine vorba de copii sarmani sau bolnavi. Pentru ca din cauza jobului pe care il am sunt aproape permananent pe drumuri, ma lovesc zilnic de mizeria sociala din Bucuresti.

Spre exemplu, pe calea Victoriei este o mama cu doi copii mici. Un bebelus si o fetita de vreo 10 ani. Seara isi culca copiii pe scarile unui butic, iar ziua ii mai tine la caldura la gurile de aerisire ale hotelului Radisson. Pe bebelus il pune chiar in aerisire, fetita e maricica astfel incat sta de obicei pe vine, cu spatele spre aerisire.

In parcarea centrului comercial din Baneasa sunt aproape permanent doi copii. O fetita si un baietel. Cara de 'colo 'colo cate un teanc de carti vechi, ca sa le vanda. Sa nu cerseasca. Asa i-o fi invatat "stapanii lor". Zilele trecute trageau cu ochiul la un tata care impingea impreuna cu baiatul lui, un carucior cu cumparaturi si fetita zice "Mamah uite ce au aia acolo!"...

Undeva prin Ferentari exista o strada care se numeste "Drumul sinei" sau ceva asemanator. Toata strada este strabatuta de o conducta mare pe unde trece apa calda cred... Dimineata, cei care stau pe acolo in cutii de carton, isi intind copiii pe acea conducta. Bebelusi, copii mai mari... Stau infofoliti in fiecare dimineata calare pe conducta. O sa le fac o poza intr-o zi...

Saptamana trecuta, cred ca sambata, pe o strada in Bucuresti o femeie oprea masinile. O prostituata. La a doua privire, am realizat ca in spatele ei era un barbat cu o infatisare deloc prietenoasa care tinea de mana o fetita de vreo trei ani, superba - nici nu parea copilul lor - intr-o rochita rosie, cu capul descoperit, nefiind cald. Femeia oprea masinile cu copilul ei de fata. Am sunat la 112. Au venit rapid de pe strazile alaturate. (nu pot continua ca ma busesc emotiile)...

La rondul George Cosbuc, tot pe unde o mai ia coloana oficiala uneori, este un baiat - Cristi - are vreo 12 ani acum. Il stiu de vreo 3. Cerseste. Mai are doi frati mai mici, dintre care unul bebelus.
Vara trecuta era incantat ca s-a inscris la scoala. Ca o sa invete. Anul asta l-am vazut in repetate randuri suparat. Inainte era mai vorbaret. Cand ii mai dadeam ceva - eu sau sotul meu - mai povestea ca merge la scoala sau ne spunea pur si simplu ca e bine.. in felul lui. De ceva timp e trist, nici nu ne mai raspunde cand il intrebam cum ii e. Nu stiu ce i se intampla. Ultima oara cand l-am intrebat cum e la scoala, mi-a spus ca nu s-a mai dus si a trecut sa cerseasca la alta masina.

Si tot asa...
Stiu ca e o moda sa te prefaci ca nu iti pasa. Sa ignori realitatea cruda din jurul tau, sa te concentrezi doar pe ce  iti face bine. Si cred ca, pentru noi cei care asteptam un salariu in fiecare luna, este un mecanism de aparare care functioneaza.

...dar! cand furi zeci de milioane de euro din banii publici, nu simti oare deloc nevoia sa faci ceva, macar cat sa nu arzi in smoala incinsa pe lumea ailalta? Stau si  ma intreb.
Dupa ce ai primit informatia ca tocmai ti-a fost alimentat un cont offshore cu 10 milioane de euro si esti in masina, sa zicem, nu simti asa nevoia sa ajuti? Macar un pic, dintr-un fel de euforie. Ma gandesc ca esti euforic cand stii ca poti sa nu mai muncesti o zi in viata ta si tot ti-ai permite sa fii bogat pana la adanci batraneti...

Nu s-o gandi niciunul sa faca pe numele matusii Tamara un orfelinat, asa cum trebuie? Sau pur si simplu, sa fie Mr. Carrisford pentru un copil, o zi macar? Oare atunci cand dl. Cocos isi cadoriseste "sarmana" amanta cu cate un bemveu, nu i-o da mana sa ajute si mama care isi incalzeste copiii la gura de aerisire?


Spontan. Pur si simplu. Inainte sa intri intr-o crasma, sa te apropii de un copil din asta si sa ii spui "Cum te cheama tata? Ce ai mancat azi?" si sa ii faci o bucurie. Macar in ziua aia.


Cand esti politician si faci intelegeri cu toti penalii, nu te simti oare macar un pic responsabil pentru toate familiile care raman in strada zilnic din cauza proastei tale judecati (si nu numai a ta)? Oare lui Victor Ponta, in drumul lui dinspre Pipera spre parlament sau catre vreo televiziune, nu i-a batut niciodata la geam un copil? Nu, ca are escorta.
Nici nevasta-sa, in drum spre Victoria 46, nu s-o fi lovit de copiii pe care ii usuiesc paznicii, ca sa nu strice cheful de viata a demoazelelor care isi fac veacul pe acolo?
Sau fi-sa, o fi intrebat-o oare pe mama-sa vreodata de ce, din cand in cand, in Herastrau mai vin si copii care in loc sa se joace, cara gunoaie?

Zic si eu.
Oare nu se simte niciunul responsabil?
Macar un pic. Si daca se simt - pentru ca vreau sa cred ca din cand in cand se transforma din monstri in oameni - dau un pic din tot ceea ce fura si altora?
L-as intreba si eu pe unul dintre ei, cum m-a intrebat pe mine o batranica in curtea Ateneului:

- Domnita, daca va prisosesc niste bani, ma puteti ajuta si pe mine?


Trist.

Pe curand,
Adelina




luni, 10 noiembrie 2014

Sa nu.

Sa nu ma minti
Sa nu transformi sunetele
Silabele, cuvintele
In ceva ce nu pot ierta.

Sa nu ma minti.

Sa nu ma minti
Ca sunt desteapta
Ca sunt cocheta
Ca sunt asa si asa
Sa nu ma minti.

Sa nu ma minti
Ca stii mai bine
Ca ai vazut mai multe,
Ca esti mai mare
Ca esti tare ca piatra.
Sa nu ma minti.

Sa nu ma minti.
Ca nu iti pasa
Ca ti-e bine
Ca nu mai e nimic
de vrut, de cerut.
Sa nu ma minti.

Sa nu ma minti 
Ca pamantul e rotund 
si ca nu m-am prabusit inca
pentru ca ma tii tu strans de glezna.

Sa nu ma minti
Ca ne stim de-o viata
Ca inainte sa fii tu ai fost eu
Si-acum suntem doi.

Sa nu ma minti
Ca ploua din cer
si nu invers
Ca ar insemna ca uneori plang peste tine. 

Sa nu ma minti
Ca ziua se termina cand incepe noaptea
Nu vreau sa stiu ca traim doar jumatate.

Sa nu ma minti
Ca m-am nascut dintr-una
Cand eu stiu ca erai singur pe pamant.
Pana la mine.
Si nu te tinea nimeni de glezna
Si nu ploua niciodata
Si n-ai fi stiut niciodata
Cand e noapte.

Sa nu ma minti
Ca ai fost primul creat
Si din tine s-au nascut toti.
Din tine am inviat Eu!
Sa nu ma minti.
Ca te minti pe tine.



duminică, 9 noiembrie 2014

Sprite - Spune pe bune!

Let's go back to Thelma's story a little.


She was blaming Matthew for taking away from her eight years of precious moments.
She said that she would have felt released if he didn't ignore her, if she knew she meant something to him.
If you are a winning pussy I thing you totally agree with her.
Did it ever cross your mind why Matthew vanished? Well, he had his monsters. His life was happening too.
I look at Thelma and  think she is  just a selfish bitch.
Stop judging and creating all kind of useless hypothesis.
People are plain, but different.

I must confess I've been in Thelma's shoes for a while.
But there's the fucking truth: you must accept someone doesn't miss you.

Today my mind is naked but yours is not.


Raluca.


vineri, 7 noiembrie 2014

Pardesiul roz bonbon

Vineri. Vinerea trecuta. Dimineata, inainte sa ies pe usa, il caut pe Bogdan sa ne spunem "la revedere". Ma urmareste pe scari coborand, apoi de la geam in curte, cum ma chinui cu portile. 

Seara, ajung acasa, ma asteapta cu Damian, in sufragerie. Imi las paltonul roz bonbon, raman in pantalonii negri si camasa neagra si ma joc un pic cu Damian, pana sa ma schimb.

Spre seara, culcam copilul si ramanem de vorba.
Redau aici intr-un dialog aproximativ.

- ... si ai vazut cum m-am imbracat azi.
- Ah da, in costumul gri, nu?

Soc si groaza. Repet. Pardesiu roz bonbon, pantaloni negri foarte stramti si o camasa cu un model foarte dramatic, cu maneci bufante si transparenta, neagra. 

- Cum in costumul gri? Asa am fost imbracata marti..
- Nu, azi.. Nu erai cu ala gri? De ce imi amintesc eu asa?
- Pai tu sa imi spui.. Nu-ti amintesti absolut nimic despre cum aratam azi? Ai ramas in usa cand am plecat, te uitai la mine de la geam, ti-am facut cu mana... Chiar nu ti-a sarit nimic in ochi????
- Nu. Atat imi amintesc. Costumul gri... si... Ah! Gata! Ai avut pantofii aia verzi...

Asa e. Purtam o pereche de pantofi kaki, care abia se observau de altfel in toata combinatia aia. 

- Cum naiba, din tot ce aveam pe mine, tu iti amintesti numai pantofii??? De ce?!
- Pai te-am vazut cum coborai scarile si apoi m-am uitat pe geam la tine sa vad daca ai sa cazi, pe piatra aia.. 
- Si, cand inchizi ochii, nu vezi si ce era mai sus de pantofi?
- Nu. Doar pantofii mi-i amintesc. Atat. Da' cand ai venit acasa te-ai schimbat imediat, nu?!

...
Nu. Statusem vreo ora, cel putin, imbracata asa prin casa. 
Acum stiu, probabil ca majoritatea femeilor s-ar simti lezate ca sotul nu le observa. 
Eu in schimb, zic: Va dati seama ca, in timp ce noi ne imbracam cat mai bine ca sa le atragem atentia (nu va cacati pe voi, stiti ca de asta o facem toate), ei stau si se gandesc... "Cum dracu' o merge frate pe tocurile alea?!".

Am zis.

Pe curand, 
Adelina

marți, 4 noiembrie 2014

Taxi driver

1 sau 2 a.m., la Universitate.
Trebuia sa iau un taxi pana acasa.

R: Buna-seara! Mergem in ..., Bulevardul....
TD: Ok.
R: Nu pornesti aparatul?
TD: Pai..
R: M-ai prins intr-o pasa foarte buna. Te las sa profiti de asta. Cu cat ma suprataxezi?
TD: 30 de lei.
R: Hm..asta e cursa de 15 lei, da fie.
TD: Pai ce sa fac si eu? Profit si eu cum pot de tine.
TD: Te deranjeaza daca fumez?
R: Nu, deloc. Hai ca iti tin companie.
TD: Ai pantaloni de piele, bricheta Zippo, fumezi tigari groase..se vede ca esti altfel.
R: Merci. De ce sa fiu la fel?
R: Tu mai faci si altceva in afara de asta?
TD: Da..incerc sa imi termin studiile.
R: Bravo tie!
TD: Da..incerc sa fac asta si apoi las sa mi se intample lucrurile. Am fost setat pana acum sa am un job bun, familie, copii si nu mi-a iesit nimic.
TD: Da tu ce faci?
R: Sunt programator.
R: Primul bloc pe dreapta, te rog.
R: Ai grija si mai profita de cativa ca mine. Poate iti iei un Zippo din suprataxa, daca tot iti place asa mult.

Curioasa seara!

Tot eu,

Raluca.