Seara, ajung acasa, ma asteapta cu Damian, in sufragerie. Imi las paltonul roz bonbon, raman in pantalonii negri si camasa neagra si ma joc un pic cu Damian, pana sa ma schimb.
Spre seara, culcam copilul si ramanem de vorba.
Redau aici intr-un dialog aproximativ.
- ... si ai vazut cum m-am imbracat azi.
- Ah da, in costumul gri, nu?
Soc si groaza. Repet. Pardesiu roz bonbon, pantaloni negri foarte stramti si o camasa cu un model foarte dramatic, cu maneci bufante si transparenta, neagra.
- Cum in costumul gri? Asa am fost imbracata marti..
- Nu, azi.. Nu erai cu ala gri? De ce imi amintesc eu asa?
- Pai tu sa imi spui.. Nu-ti amintesti absolut nimic despre cum aratam azi? Ai ramas in usa cand am plecat, te uitai la mine de la geam, ti-am facut cu mana... Chiar nu ti-a sarit nimic in ochi????
- Nu. Atat imi amintesc. Costumul gri... si... Ah! Gata! Ai avut pantofii aia verzi...
Asa e. Purtam o pereche de pantofi kaki, care abia se observau de altfel in toata combinatia aia.
- Cum naiba, din tot ce aveam pe mine, tu iti amintesti numai pantofii??? De ce?!
- Pai te-am vazut cum coborai scarile si apoi m-am uitat pe geam la tine sa vad daca ai sa cazi, pe piatra aia..
- Si, cand inchizi ochii, nu vezi si ce era mai sus de pantofi?
- Nu. Doar pantofii mi-i amintesc. Atat. Da' cand ai venit acasa te-ai schimbat imediat, nu?!
...
Nu. Statusem vreo ora, cel putin, imbracata asa prin casa.
Acum stiu, probabil ca majoritatea femeilor s-ar simti lezate ca sotul nu le observa.
Eu in schimb, zic: Va dati seama ca, in timp ce noi ne imbracam cat mai bine ca sa le atragem atentia (nu va cacati pe voi, stiti ca de asta o facem toate), ei stau si se gandesc... "Cum dracu' o merge frate pe tocurile alea?!".
Am zis.
Pe curand,
Adelina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu