Am prietene care se trezesc uneori in situatia in care asteapta un semn din partea unui "cuiva" care nu gaseste timp sa le anunte ca planurile s-au schimbat, ca nu este disponibil sau ca pur si simplu nu mai are chef.
Stiu sigur ca pe nimeni nu deranjeaza atat de tare atunci cand o intalnire este anulata din timp, pe cat deranjeaza atunci cand astepti in zadar o confirmare care nu mai vine.
E ca si cum timpul tau nu ar fi la fel de valoros ca a celuilalt. Mai mult decat atat, daca esti si intr-o conjunctura romantica, te simti abuzat, ignorat, iti pui problema ca esti atat de neinsemnat incat "ala nu si-a adus aminte toata ziua ca noi aveam intalnire astazi".
Desigur, poate fi vorba despre orice, nu neaparat despre intalniri. Atunci cand cineva iti promite ca iti furnizeaza o informatie, sa zicem la munca, in doua ore si nu o face...inseamna ca nu intelege cat era de important pentru tine sa o faca, nu numai pentru job-ul tau ci chiar pentru increderea pe care o ai in el ca partener de afaceri, coleg, client si asa mai departe.
Spre exemplu, daca un client imi promite ca imi va raspunde unei oferte in doua ore si nu o face, de obicei acel client nu o va mai face deloc. Nu e implicat sau a fost prea las ca sa te refuze din prima. Nu are nevoie. De tine, in primul rand.
Nicio problema, nu suferim pentru asta, unii dintre noi traiesc foarte bine fara sa aiba nevoie sa stie daca le sunt necesari unora sau altora, dar in cele doua ore in care acel client a uitat sa iti raspunda, tu ai pierdut doua ore facandu-ti planuri despre cum vei contracara refuzul lui (sa spunem ca intuiesti deja ca raspunsul nu va fi afirmativ, ai experienta si il simti din telefon ca de fapt vrea sa iti raspunda pe mail pentru ca nu are curaj sa te refuze la telefon), insa.. ghici ce?! acesta nu iti ofera niciun raspuns. Si ai pierdut doua ore facandu-ti planuri pentru o situatie care nu se mai intampla deloc.
Daca ai o posibila intalnire intr-o seara, ca femeie mai ales, iti faci planuri. Cu ce te imbraci, cu ce te incalti, ce ii spui, ai emotii, esti nerabdatoare. Cu cat se apropie mai mult ora la care stii ca ar fi trebuit ,oricum ar fi, sa iti fi dat un semn, incepi sa te simti din ce in ce mai prost. Regandesti toata discutia, "oare a ramas ca il caut eu, totusi?", "o fi patit ceva?", "sa ii amintesc?"... si cam pe aici se rupe filmul si, daca esti fata desteapta, treci peste fara sa te afecteze si il lasi in pace pe om. Nu e nedrept sa fii nevoit sa ii amintesti cuiva de... tine?
Eu am copil. Familie, job. Timpul pe care il pierd fie numai si gandindu-ma la o situatie in care cineva a uitat sa faca ce a spus ca va face, l-as putea petrece gandindu-ma la lucruri cu adevarat importante.
Si totul poate fi rezolvat atat de usor. Nu e nevoie sa suni (asa cum fac eu, de obicei) si sa iti ceri scuze personal pentru ca nu mai poti onora un angajament, tehnologia a avansat intr-un asemenea fel incat o poti face in cateva secunde via mail, sms, etc.
Nu vreau sa fiu ipocrita. Si mie mi se intampla sa nu le mai raspund unor oameni, sa las discutii in coada de peste. De obicei, exista o explicatie foarte serioasa pentru asta, dar nu le mai raspund deloc. Dispar, pur si simplu pana am o explicatie pe care le-o pot oferi si asta e, insa eu ma refer la situatiile cele mai simple, aici. Cele in care cineva isi ia un angajament si nu il indeplineste.
E ca si cum cineva ti-ar spune: "hey, maine o sa iti dau un milion de dolari. revin cu mai multe detalii." si tu iti faci toata ziua planuri despre cum vei cheltui acel milion, iar binefacatorul uita sa iti spuna macar "bah a fost o gluma, relaxeaza-te".
Not nice.
Pe curand,
Adelina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu